Plecand azi din locul in care am avut treaba..intr-un moment de tristete, un moment in care oricat de mult mi-as fi dorit, nu ma puteam gandi la problemele cotidiene ci, doar la existenta noastra. Stand linistita in taxiul care ma conducea spre casa ma uit in jur si vad oamenii care ne inconjoar. Sunt oameni simpli, oameni care nu mediteaza si ale caror bucurii sunt doar satisfacerea necesitatiolr primordiale. Ei nu au capacitatea de a se bucura cu adevarat, sau de a suferi intrucat capacitatea lor de rationament este limitata. Limitate sunt sentimentele pe care le au, limitata e gandirea si limitat va fi si nivelul de trai. Ce inseamna sa fii limitat? Unde sunt limitele decente cu care putem trai linistiti?
Imi aduc aminte de un prieten care intr-un moment de dezamagire maxima din viata lui a plecat cu trenul personal. Mi-a explicat ca avea nevoie sa vada oamenii simpli din Romania, oameni pe care ii putem gasi in orice alt loc din aceasta lume, sa mediteze printre ei si sa poata privi ceva cu o detasare totala. Mi-a zis ca a inteles ceva important in 4 ore cat a mers cu acel tren , ceva ce nu a inteles in 27 de ani(cat avea atunci) din pacate nu mi-a explicat ce..a zis ca sunt prea mica sa imi zica asta si ca trebuie sa imi creez propriul meu drum si propriile mele limite intre care vreau sa traiesc.
Mereu am visat sa am un orizont cat mai mare, sa pot analiza orice situatie si sa nu actionez fara sa gandesc. Dar oare e bine? E bine sa analizam tot ce se intampla in jurul nostru si sa ne punem intrebari care ne framanta si noaptea si ziua si nu ne lasa sufletul sa respire? Sau e mai bine ca acele limite sa fie stranse ..acele limite sa ne fereasca de aceste ganduri si sa traim ca niste oameni simpli. Oare fericirea care e ca o recompensa largirii limitelor e mai profunda decat suferinta cu care suntem „privilegiati”?
Dupa mult timp(acum se fac 6-7 ani) imi dau seama ce a vrut sa imi zica. Sunt momente in care nu stii daca ar fi mai bine sa fii un om simplu, dar cu siguranta ar fi mai usor si de multe ori dorinta de a avea o viata usoara te va acapara. E intrebarea pe care ti-o pui de multe ori eu de ce nu pot sa nu ma implic? Eu de ce nu pot sa fiu un om simplu care sa aiba trairi la fel de simple si gandurile rele sa adoarma o data cu tine noaptea. Sa nu le mai auzi, sa nu le mai simti ci..doar sa dormi.
Doamna Duțescu
Acum un an
Bună Ziua
RăspundețiȘtergereEu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea, să ne acorzi un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul radiowhisper_com sau un email radiowhisper_com@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!