Oameni simpli

Plecand azi din locul in care am avut treaba..intr-un moment de tristete, un moment in care oricat de mult mi-as fi dorit, nu ma puteam gandi la problemele cotidiene ci, doar la existenta noastra. Stand linistita in taxiul care ma conducea spre casa ma uit in jur si vad oamenii care ne inconjoar. Sunt oameni simpli, oameni care nu mediteaza si ale caror bucurii sunt doar satisfacerea necesitatiolr primordiale. Ei nu au capacitatea de a se bucura cu adevarat, sau de a suferi intrucat capacitatea lor de rationament este limitata. Limitate sunt sentimentele pe care le au, limitata e gandirea si limitat va fi si nivelul de trai. Ce inseamna sa fii limitat? Unde sunt limitele decente cu care putem trai linistiti?


Imi aduc aminte de un prieten care intr-un moment de dezamagire maxima din viata lui a plecat cu trenul personal. Mi-a explicat ca avea nevoie sa vada oamenii simpli din Romania, oameni pe care ii putem gasi in orice alt loc din aceasta lume, sa mediteze printre ei si sa poata privi ceva cu o detasare totala. Mi-a zis ca a inteles ceva important in 4 ore cat a mers cu acel tren , ceva ce nu a inteles in 27 de ani(cat avea atunci) din pacate nu mi-a explicat ce..a zis ca sunt prea mica sa imi zica asta si ca trebuie sa imi creez propriul meu drum si propriile mele limite intre care vreau sa traiesc.


Mereu am visat sa am un orizont cat mai mare, sa pot analiza orice situatie si sa nu actionez fara sa gandesc. Dar oare e bine? E bine sa analizam tot ce se intampla in jurul nostru si sa ne punem intrebari care ne framanta si noaptea si ziua si nu ne lasa sufletul sa respire? Sau e mai bine ca acele limite sa fie stranse ..acele limite sa ne fereasca de aceste ganduri si sa traim ca niste oameni simpli. Oare fericirea care e ca o recompensa largirii limitelor e mai profunda decat suferinta cu care suntem „privilegiati”?


Dupa mult timp(acum se fac 6-7 ani) imi dau seama ce a vrut sa imi zica. Sunt momente in care nu stii daca ar fi mai bine sa fii un om simplu, dar cu siguranta ar fi mai usor si de multe ori dorinta de a avea o viata usoara te va acapara. E intrebarea pe care ti-o pui de multe ori eu de ce nu pot sa nu ma implic? Eu de ce nu pot sa fiu un om simplu care sa aiba trairi la fel de simple si gandurile rele sa adoarma o data cu tine noaptea. Sa nu le mai auzi, sa nu le mai simti ci..doar sa dormi.

2009 fara criza sa speram ;)

A mai trecut un an... odata ma bucuram, dar acum de revelion si de ziua mea simt ca imbatranesc :(

Revelionul asta cred ca am fost mai nehotarata ca niciodata...prin noiembrie mi-au trebuit 3 saptamani sa ma hotarasc daca ma duc cu niste prieteni intr-un bar. Dupa ce am platit la localul respectiv pe 26 dec ma razgandesc..ma duc acolo o sa stau la masa o sa vorbesc cu 2 -3 persoane care sunt aproape de mine si pe care reusesc sa le aud intr-o muzica data la maxim, o sa ma uit la baieti cum se imbata si eventual o sa dansez 30 min adunat, ca sa nu mai pun ca asta dupa o zi de aranjat la salon si acasa...ca de, nu poi sa te duci oricum la o"minunata "seara . Asa ca m-am hotarat sa imi fac alte planuri.. dupa ce am stat 3 zile sa imi storc mintea m-am hotarat sa sar peste revelion si sa ma intalnesc cu 3 prietene sa facem pijama party si sa ne uitam la filme pana dimineatza. Pe 29 primesc cateva telefoane insistente ca exista 2 locuri la munte si ca nu pot sa ma inchid in casa la calculator de rev. Asa ca ma imbrac si plec la cumparaturi dupa cateva hainute si ceva lucruri neinteresante, dar necesare.

Intr-o zi de la 16 pana la 1 am am reusit sa imi fac cumparaturile, bagajul si sa m apregatesc de munte, ca a doua zi la 6 am sa ma trezesc sa plec la munte.

A fost dragut am schiat, m-am intalnit cu Base la 12 noaptea:)) ce chelie avea...dc intindeam putin mana ajungeam la capul lui..poate asa aveam noroc in 2009:))

Si a mai trecut un an..poate e ceva nou sau poate s-a schimbat doar cifra.....